Lecție
Particularități ale sensibilității la vertebrate
Lumea nu arată la fel pentru toate viețuitoarele, fiindcă nu toate au aceleași simțuri. Liliacul scoate sunete pe care urechea omului nu le prinde și se orientează după ecoul lor, așa că vede cu urechea. Câinele are în nas de zeci de ori mai mulți receptori decât noi și citește pe stradă o poveste întreagă din mirosuri. Vipera cu gropi are între ochi și nări niște adâncituri care simt căldura, deci găsește un șoarece pe întuneric beznă. Peștii au de-a lungul trupului o linie de receptori care simt clătinarea apei și îi ajută să înoate în banc fără să se izbească. Fiecare simț e ascuțit acolo unde animalul are nevoie de el, iar restul se tocesc. Bufnița are ochi mari, care prind puțina lumină a nopții, și urechi așezate strâmb, ca să audă din ce parte vine un foșnet.
Ce vei putea exersa
- Dai exemple de simțuri pe care omul nu le are
- Legi un simț ascuțit de mediul în care trăiește animalul
- Explici cum se orientează liliacul în întuneric
- Spui la ce folosește linia laterală a peștilor
Testul unității
Testarea se face pe unitatea de învățare. Testul unității „Funcțiile de relație: sensibilitatea” cuprinde toate cele 4 lecții:
- Sensibilitatea și mișcarea la plante
- Sistemul nervos la om
- Organele de simț la om
- Particularități ale sensibilității la vertebrate (lecția de pe această pagină)
Intri direct la întrebări, fără cont și fără formulare. La final îți poți face un cont, ca rundele următoare să-ți construiască seria și harta învățării.
Dă testul unității: Funcțiile de relație: sensibilitatea