Lecție

Viața cotidiană în Evul Mediu

Se spunea în Evul Mediu că aerul orașului te face liber, iar vorba avea temei de lege: un iobag fugit de pe moșie, care izbutea să trăiască un an și o zi într-un oraș fără să fie prins, rămânea om liber. Se înțelege de ce mulți încercau. Cei mai mulți oameni trăiau însă la țară, pe domeniul unui stăpân, munceau pământul lui și îi dădeau o parte din rod. Orașele au crescut în jurul negoțului și al meșteșugurilor, iar meșterii de același fel se adunau în bresle, care hotărau prețurile și primeau ucenici. Tot atunci s-au ridicat catedralele, care se zideau uneori peste o sută de ani, și s-au deschis cele dintâi universități. Tot în veacurile acelea au pornit cruciadele, care au dus oameni din apus până în Țara Sfântă și au adus înapoi mărfuri și cărți.