Lecție

Revoluția franceză

Toată revoluția încape într-o schimbare de cuvânt: până atunci omul era supus, adică se afla sub cineva; de acum înainte era cetățean, adică avea drepturi pe care nimeni nu i le dăduse și nimeni nu i le putea lua. Franța ajunsese la capătul răbdării, cu vistieria goală, cu biruri apăsând tocmai pe cei care aveau mai puțin și cu o nobilime scutită de dări. În 1789 s-au adunat Stările Generale, iar poporul Parisului a luat cu asalt închisoarea Bastiliei, în ziua de 14 iulie, sărbătoarea națională a Franței și astăzi. A urmat Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului. A urmat însă și Teroarea, cu mii de oameni ghilotinați, fiindcă revoluțiile rareori se opresc unde își propun. Din ea au rămas însă drapelul tricolor, imnul, ideea de națiune și cele trei cuvinte: libertate, egalitate, frățietate.